Ieri a fost a 15- a ediție a festivalului care serbează trandafirul. Toată această minunăție a avut loc în Ciumbrud, județul Alba.
Toata aceasta zona este cunoscuta pentru culturile de trandafiri, flori, pomi fructiferi si arbusti. Unde privesti sunt campuri inmiresmate de trandafiri. Minunate covoare multicolore.
Cui nu-i plac trandafirii? Tuturor ne plac trandafirii si de aceea atat producatorii cat si autoritatile locale si cele judetene au avut ideea de a organiza un evenimentu unde sa fie omagiata aceasta minunata si delicata floare.
Un eveniment aproape de noi? Nu se poate, trebuie să mergem acolo. Am pus copiii în mașină, ne-am înarmat cu multă apă, dar și cu și mai multă răbdare și am pornit. Desigur, am făcut 3 minute cu mașina, pentru că e vorba de satul vecin. Găsim greu loc de parcare, pentru că, deși e ora 10, oamenii deja se îngrămădeau să ajungă să vadă ce se mai întâmplă și anul ăsta. Bun! Găsim un loc de parcare, cât mai aproape de casă, pentru a putea pleca mai ușor și alergăm, trăgând copiii după noi pentru a putea ajunge la timp să vedem și să ascultăm Fanfara județeană. Săracul Sefi! Îmi dau seama că în graba mea de a ajunge acolo în parc aproape că îl târâi după mine și decid să îl iau în brațe. Ceilalți, de mână cu tatăl lor. Nici ei nu o duc mai bine, doar că ei sunt mai mari și se descurcă la alergat.
în cele din urmă ajungem și mai prindem ceva din recitalul fanfarei. Îl căutăm cu privirea pe „Unchiul Ovi” care cântă acolo, iar când îl găsim, ne punem pe ascultat. Întreb copilul dacă îi place, îmi răspunde cu tradiționalul DA și apoi mă pierd prin gânduri. Nu am mai ascultat până acum fanfara. Deși îi cunosc pe mulți din cei ce cântă acolo nu am apucat să merg undeva să îi ascult. Eram mai nerăbdătoare decât copiii. Își cântă repertoriul și apoi, la final cântă „Trecea fanfara militară”. Îl căutam cu privirea pe Dan Spătaru. Am fost transpusă în copilărie când îl ascultam cântând pe regretatul Dan Spătaru și îmi imaginam
trecând fanfara militară pe artera principală a orașului natal. Oamenii au terminat de cântat, noi am mers de ne-am salutat, ne-am pupat, am stat de vorba și apoi am mers sa admirăm atracția principală: TRANDAFIRII.
Aici, producătorii și-au dat întrecere în aranjamente florale pentru a-și etala fiecare marfa. Am băut sirop de trandafiri, am admirat produsele din trandafiri, aranjamentele florale și apoi am fost târâtă la un „nene” ce vindea vată pe băț, că doar pentru asta am venit.
Am încercat să fac poze, dar cum eram singură cu toți copiii - tatăl fiind foarte ocupat cu salutatul fiecărei persoane în parte, doar toată lumea îl știe - nu am prea apucat. M-am oprit să fac poze fiecărui copil pe leagăn și mă trezesc că nu îmi găsesc copilul cel mic. Am intrat în panică pentru câteva secunde apoi l-am găsit admirând o fântână.
Ne-am plimbat pe la tarabe, fără să cumpărăm nimic și a venit timpul să plecăm, cu copiii plângând că ar mai vrea să rămână și cu promisiunea să revenim deseară pentru focul de artificii.( Nu știam că artificiile sunt la ora 23).
Am revenit acasă, ne-am făcut treburile casnice, iar seara pe la 8, pe când s-a mai răcorit, purcedem la drum spre Ciumbrud. Aici agitație mare, lume multă, nici nu am coborât bine din mașină că deja eram și obosită. M-a luat o durere de cap, dar ce să fac, trebuie să le facem pe plac copiilor și să mergem. Intrăm în mulțime, ne întâlnim cu niște prieteni și dăm o tură de parc. Soțul se pierde de noi, rămânând la povești cu cineva. Copiii mă înnebunesc din nou cu „
Mami vreau porumb fiert!!” Mă uit pe prețul afișat pe un cărucior cu porumb și citesc 5 LEI. Rămân stupefiată. Ce? 5 lei? Socotesc repede în minte cât îmi ia pentru 3 copii și le promit mai bine o jucărie, că de.. ni se face și nouă în grădină peste câteva săptămâni.
Ajungem la taraba cu jucării. Cel mic pune mâna pe o basculantă și nu o mai lasă din brațe. Ca să fie sigur că e a lui îi rupe ambalajul și se joacă cu ea. Cel mijlociu, își ia un excavator și cel mare un binoclu. Ce poți găsi la un astfel de târg? Apoi cel mic vrea altceva, se pune și urlă, moment în care decidem să plecăm. Eu vreau flori. Mă opresc la o taraba, iau două ghivece mici cu garofițe și dau să plec. Număr copiii, nu-mi ies la numărătoare. Dau să mă panichez, ma pun și-l caut, dar mă salvează un copil din vecini care îmi spune că celălalt e cu tatăl lui. Bun. Mergem, îmi găsesc colegii de viață, salutăm frumos lumea și plecăm. Cel mic încă nu s-a liniștit și vrea în continuare jucăria fratelui său. Începe și urlă după mine. Se uită lumea după noi. Mă fac că nu îl cunosc. Copilul se liniștește, iar noi ajungem în sfârșit la mașină. Cei mari vor să rămână la artificii. Abia azi s-au liniștit. Mulțumesc Lui Dumnezeu că e doar odată pe an acest eveniment.
A fost minunat, dar știți și voi că ce e prea mult strică.
Așteptăm ediția de anul viitor.
