Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările

marți, 28 iunie 2016

Lecție de iertare

Într-o zi, la fel ca în multe altele, copiii au făcut prostii. Ce prostii? Ei bine, de data asta au umblat cu o brichetă și se învârteau prin jurul bisericii încercând să aprindă niște lumânări, deși le-am explicat de nenumărate ori că nu au voie să umble cu focul, pentru că ar putea să se ardă ei, dar ar putea să aprindă și ceva, ca de exemplu casa sau biserica. I-am certat și le-am spus că sunt foarte supărată pe ei. Apoi am mers în casă, încercând să mă ocup de mormanul de vase murdare înșirat prin toată bucătăria și de numărul infinit de haine împrăștiate prin casă.
La un moment dat, vine Mimi (Mihail, fiul meu cel mijlociu de 5 ani) în casa și are loc următoarea discuție:
Mimi: Mami mai ești supărată pe noi:
Eu: Da încă mai sunt supărată pe voi pentru că nu m-ați ascultat.
Mă așez pe un scaun în bucătărie și îl iau în brațe și continui:
Eu: Dacă sunt supărată nu înseamnă că nu te iubesc. Orice ar fi, eu te iubesc și te iert, chiar dacă încă nu mi-a trecut supărarea.
Ne pupăcim, copilul pleacă în treaba lui, iar eu într-a mea.
Mai târziu, ies afară să aduc uscătorul cu haine în casă pentru că parcă voia să vină ploaia. A început o vijelie, tuna și fulgera, dar ploaia încă nu a început. Mimi, vine să îmi deschidă ușa de la intrare și accidental îl lovesc cu uscătorul undeva în zona capului. Repede îmi cer iertare că l-am lovit, iar răspunsul nu întârzie să apară:
Te iert, Mami, că și tu m-ai iertat!
Am simțit că mi se oprește inima pentru câteva secunde. Ce lecție frumoasă am ajuns să primesc de la propriul copil. Un copil de 5 ani îmi arăta mie, chipurile un adult matur, că nu e bine să fim supărați unii pe alții, că nu ajungem nicăieri cu mânia și cu cearta. M-a învățat că trebuie să învățăm să uităm. Știți acea uitare bună.
Am citit de mult, în liceu despre un scriitor, (nu-mi amintesc numele și nu vreau să se supere lumea pe mine că ofer informații eronate) care timp de mai multe luni, orice făcea nu putea să doarmă. Știm cu toții că în timpul somnului creierul nostru se odihnește, dar și informațiile inutile acumulate peste zi se șterg și rămâne doar ceea ce contează. Așadar, uităm pentru a nu ne încărca memoria cu lucruri inutile și pentru a știi doar ceea ce contează cu adevărat. Omul nostru, săracul se încărca cu informații și nu putea să uite. Sărmanul om! Ce chinuitor e să nu poți uita.
Știți vorba că „Te iert, dar nu te uit!” Da, dar adevărata iertare e atunci când uiți răul pe care ți l-a făcut cel din apropierea ta. ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului spunea că atunci când noi nu iertăm pe cineva e ca și când îl căram în spate și ce greu ne poate fi!
Scriu toate astea mai mult pentru mine, să mă trezesc și să uit tot ce am îndurat în trecut de la ceilalți, să-i iert și să pot merge mai departe. Vreau să mă eliberez de ceea ce mă apasă și să zbor.
Mulțumesc dragul mami pentru lecția primită!
Doamne ajută șă iertăm și noi chiar dacă ceilalți nu ne iartă pe noi!
Vă rog să mă iertați și voi pe mine pentru orice v-am greșit și să încercăm să ne iertăm și să ne iubim unii pe alții pentru a putea viețui în pace!!!

duminică, 26 iunie 2016

Festivalul "Ziua rozelor", ediția a XV-a

Ieri a fost a 15- a ediție a festivalului care serbează trandafirul. Toată această minunăție a avut loc în Ciumbrud, județul Alba.
Toata aceasta zona este cunoscuta pentru culturile de trandafiri, flori, pomi fructiferi si arbusti. Unde privesti sunt campuri inmiresmate de trandafiri. Minunate covoare multicolore.
Cui nu-i plac trandafirii? Tuturor ne plac trandafirii si de aceea atat producatorii cat si autoritatile locale si cele judetene au avut ideea de a organiza un evenimentu unde sa fie omagiata aceasta minunata si delicata floare.
Un eveniment aproape de noi? Nu se poate, trebuie să mergem acolo. Am pus copiii în mașină, ne-am înarmat cu multă apă, dar și cu și mai multă răbdare și am pornit. Desigur, am făcut 3 minute cu mașina, pentru că e vorba de satul vecin. Găsim greu loc de parcare, pentru că, deși e ora 10, oamenii deja se îngrămădeau să ajungă să vadă ce se mai întâmplă și anul ăsta. Bun! Găsim un loc de parcare, cât mai aproape de casă, pentru a putea pleca mai ușor și alergăm, trăgând copiii după noi pentru a putea ajunge la timp să vedem și să ascultăm Fanfara județeană. Săracul Sefi! Îmi dau seama că în graba mea de a ajunge acolo în parc aproape că îl târâi după mine și decid să îl iau în brațe. Ceilalți, de mână cu tatăl lor. Nici ei nu o duc mai bine, doar că ei sunt mai mari și se descurcă la alergat.
în cele din urmă ajungem și mai prindem ceva din recitalul fanfarei. Îl căutăm cu privirea pe „Unchiul Ovi” care cântă acolo, iar când îl găsim, ne punem pe ascultat. Întreb copilul dacă îi place, îmi răspunde cu tradiționalul DA și apoi mă pierd prin gânduri. Nu am mai ascultat până acum fanfara. Deși îi cunosc pe mulți din cei ce cântă acolo nu am apucat să merg undeva să îi ascult. Eram mai nerăbdătoare decât copiii. Își cântă repertoriul și apoi, la final cântă „Trecea fanfara militară”. Îl căutam cu privirea pe Dan Spătaru. Am fost transpusă în copilărie când îl ascultam cântând pe regretatul Dan Spătaru și îmi imaginam trecând fanfara militară pe artera principală a orașului natal. Oamenii au terminat de cântat, noi am mers de ne-am salutat, ne-am pupat, am stat de vorba și apoi am mers sa admirăm atracția principală: TRANDAFIRII.
Aici, producătorii și-au dat întrecere în aranjamente florale pentru a-și etala fiecare marfa. Am băut sirop de trandafiri, am admirat produsele din trandafiri, aranjamentele florale și apoi am fost târâtă la un „nene” ce vindea vată pe băț, că doar pentru asta am venit.
Am încercat să fac poze, dar cum eram singură cu toți copiii - tatăl fiind foarte ocupat cu salutatul fiecărei persoane în parte, doar toată lumea îl știe - nu am prea apucat. M-am oprit să fac poze fiecărui copil pe leagăn și mă trezesc că nu îmi găsesc copilul cel mic. Am intrat în panică pentru câteva secunde apoi l-am găsit admirând o fântână.
Ne-am plimbat pe la tarabe, fără să cumpărăm nimic și a venit timpul să plecăm, cu copiii plângând că ar mai vrea să rămână și cu promisiunea să revenim deseară pentru focul de artificii.( Nu știam că artificiile sunt la ora 23).
Am revenit acasă, ne-am făcut treburile casnice, iar seara pe la 8, pe când s-a mai răcorit, purcedem la drum spre Ciumbrud. Aici agitație mare, lume multă, nici nu am coborât bine din mașină că deja eram și obosită. M-a luat o durere de cap, dar ce să fac, trebuie să le facem pe plac copiilor și să mergem. Intrăm în mulțime, ne întâlnim cu niște prieteni și dăm o tură de parc. Soțul se pierde de noi, rămânând la povești cu cineva. Copiii mă înnebunesc din nou cu „Mami vreau porumb fiert!!” Mă uit pe prețul afișat pe un cărucior cu porumb și citesc 5 LEI. Rămân stupefiată. Ce? 5 lei? Socotesc repede în minte cât îmi ia pentru 3 copii și le promit mai bine o jucărie, că de.. ni se face și nouă în grădină peste câteva săptămâni.
Ajungem la taraba cu jucării. Cel mic pune mâna pe o basculantă și nu o mai lasă din brațe. Ca să fie sigur că e a lui îi rupe ambalajul și se joacă cu ea. Cel mijlociu, își ia un excavator și cel mare un binoclu. Ce poți găsi la un astfel de târg? Apoi cel mic vrea altceva, se pune și urlă, moment în care decidem să plecăm. Eu vreau flori. Mă opresc la o taraba, iau două ghivece mici cu garofițe și dau să plec. Număr copiii, nu-mi ies la numărătoare. Dau să mă panichez, ma pun și-l caut, dar mă salvează un copil din vecini care îmi spune că celălalt e cu tatăl lui. Bun. Mergem, îmi găsesc colegii de viață, salutăm frumos lumea și plecăm. Cel mic încă nu s-a liniștit și vrea în continuare jucăria fratelui său. Începe și urlă după mine. Se uită lumea după noi. Mă fac că nu îl cunosc. Copilul se liniștește, iar noi ajungem în sfârșit la mașină. Cei mari vor să rămână la artificii. Abia azi s-au liniștit. Mulțumesc Lui Dumnezeu că e doar odată pe an acest eveniment.
A fost minunat, dar știți și voi că ce e prea mult strică.
Așteptăm ediția de anul viitor.

marți, 6 mai 2014

Muffins cu banane și ciocolată

 Printre dulciurile mele preferate sunt brioșele, muffins și toate prăjiturelele micuțe. Când eram mică și vedeam la filmele ameicane că făceau brioșe (muffins), îmi doream și eu să mănânc așa ceva. Deși e aluat de chec, cu fructe, și deși mama făcea checuri și prăjituri, eu îmi doream acele mici brioșe, neștiind despre ce e vorba. Când am crescut și m-am așezat la casa mea, am început să caut rețete de brioșe, mi-am cumpărat tăvi, hârtie și tot ce e nevoie. Apoi am început să experimentez totfelul de rețete.
Iată una din ele:
MUFFINS CU BANANE ȘI CIOCOLATĂ

Ingrediente:

300 g făină
1 plic praf de copt
1/2 linguiță sare
125 g zahăr brun
3 banane mari, zdrobite
75 ml apă
75 ml ulei
1 ou bătut
75 g ciocolată tăită în bucăți mici

Preparare:

Amestecăm făina, praful de copt, sarea și zahărul într-un bol mare.
Separat, amestecăm apa, uleiul, bananele și oul, apoi le turnăm peste făină.
Adăugăm ciocolata, amestecăm și punem în tava, tapetată cu hărtie de brioșe.
Coacem 20-25 de minute.

marți, 18 martie 2014

Serafim are șapte săptămâni

 Asa de repede a trecut timpul!

Deja Serafim are 7 săptămâni.
Își tine capul tot mai bine, râde când vorbim cu el și parca vrea sa spună și el ceva. Încă nu se cunoaște culoarea ochilor, iar culoarea părului s-a mai deschis.
A crescut și în lungime, dar mai ales în greutate. Are 5,300 kg.
E tot mai drăguț.
 Îl alintăm Bebe sau Sefi sau Grasul

joi, 27 februarie 2014

Noul membru al familiei noastre

Iată că după o lungă absență am reușit să revin. 
După cum bine stiati, așteptam un nou copil care să ne umple viața cu bucurie. Mi-a fost foarte frică, deși voiam să par curajoasă. Știam ce urmează să mi se întâmple și doar de momentul nașterii îmi era teamă. Când am fost prima dată la control, doctorul mi-a spus că e o sarcină mare și pe măsură ce timpul trecea, burta era tot mai mare și îmi era teamă să nu fie un copil de peste 4 kg.
La un moment dat îmi doream să nasc înainte de termen, dar am renunțat rapid, știind ce implică asta.
Apoi, m-am hotărât să las totul în voia lui Dumnezeu și El a făcut totul așa cum era mai bine. 
Am născut cu două săptămâni înainte de termen un băiat perfect sănătos. Totul a fost așa ușor și rapid încât nici acum nu-mi vine să cred.
Faceți cunoștință cu Serafim!
 Serafim la 2 săptămâni
 Serafim la 3 săptămâni
Serafim la 4 săptămâni

luni, 4 noiembrie 2013

Prăjitură cu măr și biscuiți

Ador toamna pentru toate bogățiile ei! Acum avem o mulțime de fructe și legume pe care le adunăm din grădină. Acum e timpul pentru murături, punem varza la butoi pentru a face mai apoi delicioasele sarmale, pregătim zarzavatul pentru iarnă, culegem merele, nucile, pere, etc.
Anul acesta a fost unul bogat în fructe de toamnă. Natura ne-a oferit o mulțime de mere, pere și nuci, din care am făcut o mulțime de bunătăți, dar pe care le-am depozitat în cămară pentru lunile care urmează, luni în care e prea frig să ieșim afară și în care stăm și coacem o mulțime de bunătăți: plăcinte, prăjituri, mere coapte, etc. Am adunat o mulțime de mere din care am făcut o grămadă de nectar de mere și am experimentat o  mulțime de rețete pentru prăjitura cu măr. Aceasta e una din ele:

Ingrediente:

biscuiți simpli de orice fel
1 kg mere, 1 linguriță scorțișoară, 4-5 linguri mere, 1 lingură gris
4 ouă, 5-6 linguri zahăr, 1/2 cană ulei, 1/2 cană lapte, 1 linguriță esență vanilie, 1 plic praf de copt, 2 căni făină.

Preparare:

Punem biscuiții pe fundul unei tăvi.
Radem merele, le presărăm cu zahăr și scorțișoară și le lăsăm să-și lase sucul timp în care facem aluatul:
Batem ouăle întregi, punem zahărul, vanilia, uleiul și laptele, apoi adăugăm făina amestecată cu praful de copt.
Stoarcem merele de sucul în exces, le punem peste biscuiți, presărăm merele cu gris, iar deasupra punem alatul.
Dăm la cuptor pentru 40-45 de minute, până ce e rumenită frumos deasupra, iar scobitoarea iese curată.
Lăsăm la răcit și o răsturnăm pe un tocător sau tavă cu biscuiții în sus.
E cea mai pufoasă prăjitură cu măr!!!
POFTĂ BUNĂ!!!

miercuri, 7 august 2013

Prosteala în lighean

La noi acasă, prosteala e pe ordinea de zi. În fiecare zi găsim ceva ce să folosim în prosteala noastră. După roaba cu mortar a venit rândul ligheanului. E vorba de un lighean vechi, puțin spart pe care îl folosim la cărat lemne la bucătărie. Au prins momentul când tatăl lor a lăsat puțin ligheanul nesupravegheat și au și sărit în el. Apoi au început maimuțărelile. Cu puțin ajutor din partea tatălui care era în spatele meu, iată ce a ieșit:

Apoi Gabriel a părăsit câmpul de luptă, scuze, de joacă, iar Mihail nu a mai avut cu cine să se prostească...


Așa că s-a pus la somn!

Va urma...

duminică, 14 iulie 2013

Joaca în mortar

Deoarece stăm la munte, copiii cresc liniștiți și relaxați. Doar eu îi mai stresez câteodată să nu se mai murdărească atât,dar n-ai ce face, mai ales când e vorba de doi băieți. Ca să nu-mi pierd mințile, îi las liberi și la urmă fac curat. Doar sunt copii și au nevoie și ei de libertate, nu doar de „NU PUNE MÂNA ACOLO! NU FĂ AIA, NU, NU, ȘI IAR NU!”
De două săptămâni ne-am apucat de renovat, zugrăvit și turnat betoane, din nou. Așa că au avut un bun prilej să facă tot ce au văzut la cei mari: bătut cuie, pornit betoniera, făcut mortar în roabă.
Noroc că această ultimă activitate s-a desfășurat seara, chiar înainte de a intra în casă și nu am irosit apa de două ori pentru baie, cum se întâmplă de obicei.
Dar să vedem ce s-a întâmplat:
Se ia una bucată roabă, niște apă, nisip și ciment, dar și tot felul de materiale, la care avem acces și ne punem la amestecat cu lopeți și greble de jucărie. Apoi ne stropim cu compoziția rezultată, până strigă mama să ne oprim. Nu îi dăm atenție și continuăm Apoi, mama se lasă păgubașă și ia aparatul foto pentru niște prim-planuri cu actorii principali.
 Materialul cu pricina:
 Și din nou la muncă:
 Apoi se produce inevitabilul:
 Dar, vorba aia, suntem băieți și în putere:
 Dar parcă tot avem nevoie de puțin ajutor de la tati:
 Urmează o tură de plâns că nu mai avem material, apoi o baie bună, încât ne e teamă că se termină apa din fântână, lăpticul și o porție zdravănă de somn, de 10-12 ore. Dar cu așa activitate, cum să nu dormi?
P.S.: După toată joaca a trebuit să arunc tricourile ca nu am mai avut ce face cu ele. Astea-s riscurile, dar ne-am distrat, iar haine se mai găsesc!