De ceva timp mă bate gândul să revin la scris. De fiecare dată când gătesc ceva și arată bine îmi vine să o pozez; sau hoinăresc pe net, citesc ceva și mi se face dor de colțul meu micuț, mărunt în care eram eu, unde mă relaxam și de care eram dependentă la un moment dat.
Apoi am devenit prea ocupată ca să mă mai pot ocupa de el. Copiii erau mulți și mici (parca vorbesc de niște animăluțe, gen căței sau iepuri - dar da, erau mici, iar acum au crescut și parcă nu mai au nevoie de atât de multă atenție și grijă ca în acele vremuri), am rămas fără net și apoi a venit MUTAREA. Mi-a fost așa de greu la început. Să te muți în miez de iarnă cu trei copii și o grămadă de lucruri într-un loc nou, cu oameni străini și cu o mulțime de temeri nu e ușor. Atunci am vrut să încep să scriu despre noul loc, dar nu am avut timp și nici curaj. Acum nu am timp, dar mi-am făcut curaj și am început timid să ating tastele din fața mea și parcă totul merge de la sine. Da, e așa de bine, așa de liniștitor să scriu din nou. Vai ce dor mi-a fost. Da, o să îmi fac timp să scriu din nou, o să îmi fac timp de mine.
Promit să revin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu