Deoarece stăm la munte, copiii cresc liniștiți și relaxați. Doar eu îi mai stresez câteodată să nu se mai murdărească atât,dar n-ai ce face, mai ales când e vorba de doi băieți. Ca să nu-mi pierd mințile, îi las liberi și la urmă fac curat. Doar sunt copii și au nevoie și ei de libertate, nu doar de „NU PUNE MÂNA ACOLO! NU FĂ AIA, NU, NU, ȘI IAR NU!”
De două săptămâni ne-am apucat de renovat, zugrăvit și turnat betoane, din nou. Așa că au avut un bun prilej să facă tot ce au văzut la cei mari: bătut cuie, pornit betoniera, făcut mortar în roabă.
Noroc că această ultimă activitate s-a desfășurat seara, chiar înainte de a intra în casă și nu am irosit apa de două ori pentru baie, cum se întâmplă de obicei.
Dar să vedem ce s-a întâmplat:
Se ia una bucată roabă, niște apă, nisip și ciment, dar și tot felul de materiale, la care avem acces și ne punem la amestecat cu lopeți și greble de jucărie. Apoi ne stropim cu compoziția rezultată, până strigă mama să ne oprim. Nu îi dăm atenție și continuăm Apoi, mama se lasă păgubașă și ia aparatul foto pentru niște prim-planuri cu actorii principali.
Materialul cu pricina:
Și din nou la muncă:
Apoi se produce inevitabilul:
Dar, vorba aia, suntem băieți și în putere:
Dar parcă tot avem nevoie de puțin ajutor de la tati:
Urmează o tură de plâns că nu mai avem material, apoi o baie bună, încât ne e teamă că se termină apa din fântână, lăpticul și o porție zdravănă de somn, de 10-12 ore. Dar cu așa activitate, cum să nu dormi?
P.S.: După toată joaca a trebuit să arunc tricourile ca nu am mai avut ce face cu ele. Astea-s riscurile, dar ne-am distrat, iar haine se mai găsesc!
