Dar când pisica e acasă...

 Vă mai amintiți de raftul pentru borcane făcut de mine de aici?
Ei bine, mi-am dat seama că e neîncăpător și că aș vrea altul. Am stat și m-am gândit, apoi am trecut la negocieri și în final m-a ajutat și soțul. Iată ce a ieșit. Un minunat raft pentru borcanele cu condimente:

Apoi am trecut la umplut cu toate (nu chiar toate) borcanele ce le-am avut prin dulap.
 Dar mai trebuia vopsit, așa că, când am fost la oraș mi-am cumpărat o cutie de vopsea acrilică și un tub cu colorant pentru var și vopsea lavabilă. Vânzătoarea a fost sceptică în ce privește posibilitatea de a folosi acel colorant la acest tip de vopsea, dar eu nu m-am dat bătută. Am încercat în puțină vopsea și mi-a ieșit o minunăție de culoare.

Mi-am dat seama că a rămas prea multă vopsea, așa că, spre disperarea soțului am purces la vopsirea tuturor obiectelor care îmi făceau cu ochiul. Am vopsit: raftul, un suport pentru folie de aluminiu, alimentră și prosoape, suportul de cuțite, un platou de lemn, chiar și copiii, dar și pe mine. Eram toți plini de vopsea. Ce să facem? Riscul meseriei. Noroc că se șterge cu cârpa udă și nu mai e nevoie de diluant.

Așa se întâmplă când dai vopseaua și pensulele pe mâna unei femei. Vopsește tot ce îi iasă în cale.

 Voi ce ați mai făcut?
 Cum merg pregătirile pentru Paște?
Ne mai vedem!